Istoria nuntii

Nunta in Romania:
Nunta este una dintre cele mai mari bucurii si taine ale vietii. Romanii, si nu doar, au dus la buna indeplinirea poruncia divina: oamenii sa fie perechi.

Cum erau infaptuite nuntile la romani pe vremuri? Nunta urma obositoarele reguli ale unei societati pentru care uniunea dintre cei doi nu reprezenta altceva decat datina, afacere, urmasi sau „asa trebuie“.

In secolul al XVIII – lea viitorii insurateii nu erau niciodata lasati singuri. Orice intalnire intre cei doi se desfasoara in prezenta mamei sau a unui alt membru al familiei. Scopul era de a pastra intacta onoarea tinerei. Barbatul este obligat sa aiba acordul parintilor si al rudelor cand isi alege partenera de viata.

In conceptia populara, casatoria constituia un element obligatoriu in ciclul vietii. Petitul, cererea in casatorie, tocmirea zestrei, logodna, casatoria religioasa si nunta ca atare se derulau in cadrul parohiei, reprezentand un eveniment major nu numai pentru individ, dar si pentru comunitate.

Casatoriile aveau loc de la varste foarte timpurii. In Banat, de exemplu, o fata la 12 ani este deja maritata, in timp ce in Moldova varsta urca spre 16 ani pentru fata si 19 ani pentru baiat.

Preotii spun ca de cele mai multe ori, motivele pentru care oamenii nu-si pot uni destinele sunt inrudirile dintre acestia. Fie ca sunt inruditi fizic, moral sau religios. Sinodul al VI-lea Ecumenic prin canoanele 53 si 54 reglementeaza impedimentele la casatorie nascute din legatura rudeniei si stabilesc ca inrudirea de sange si de cuscrie constituie impediment la casatorie pana la gradul IV inclusiv, pe linie colaterala.

Nunta a patra este considerata de Biserica o faradelege iar preotii sunt opriti in a o sluji, fiind amenintatii de pedeapsa caterisirii.

Un preot are voie sa se casatoreasca doar o data in viata. Tinerii insuratei sunt datori sa stie ca Sfanta Evanghelie nu ingaduie divortul decat in caz de desfranare si moarte.

Nu se pot face nunti in cele patru posturi de peste an: Postul Sfintelor Pasti, Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel, Postul Adormirii Maicii Domnului, Postul Nasterii Domnului. De asemenea nu se mai fac nunti in toate zilele de post din cursul anului: miercurea si vinerea, Ziua Crucii (14 septembrie), de Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul (29 august).

Potrivit Bisericii, logodna reprezinta liberul angajament luat de un tanar si o tanara in vederea casatoriei. In Vechiul Testament, logodna este des intalnita, fiind obligatorie inaintea casatoriei. Tinerii isi ofereau unul altuia inele. In trecut, dar si in prezent, aceste inele se pun pe degetul inelar al mainii drepte. Verighetele sunt, si ele, semn al legaturii dintre cei doi iar din punct de vedere bisericesc, logodna nu acelasi lucru cu casatoria.

 

Rochia de mireasa

Desi de-alungul timpului moda s-a schimbat cu siguranta, miresele s-au gatit intotdeauna cu cele mai frumoase podoabe pentru aceasta ocazie. Bineinteles, femeile apartinand nobilimii si cele cu un statut social inalt s-au imbracat intotdeauna in pas cu moda, iar cele cu venituri mai modeste s-au imbracat dintotdeauna cu ce aveau mai bun.

Miresele din Antichitate alegeau sa isi arate fericirea purtand vesminte foarte colorate.

In Evul Mediu, nunta era mult mai mult decat o uniune a doua destine. De multe ori reprezentau uniunea a doua familii, doua afaceri sau chiar doua tari. Nuntile tineau mai mult de politica decat de dragoste. Miresele trebuiau sa se imbrace intr-o maniera care sa ii prezinte familia intr-o lumina cat se poate de favorabila.

Miresele medievale cu o statut social elevat purtau rochii viu colorate, din materiale scumpe. Cele cu un statut social mai jos purtau materiale mai ieftine, dar copiau stilurile vremii cat de bine puteau.

In 1840, Regina Victoria s-a casatorit cu Printul Albert de Saxe, purtand o rochie de mireasa alba. Atunci, albul nu era culoarea inocentei. Aceasta era albastrul. Multe femei purtau rochii albastre din acest motiv. Albul era culoarea bogatiei, a abundentei.

Deoarece nu era aproape niciodata aleasa pentru casatorie, rochia alba Reginei Victoria a fost o surpriza. Nu a fost una neplacuta, caci, curand femeile din intreaga Europa si America aveau sa poarte rochii albe de mireasa. Erau in continuare femei care alegeau sa poarte rochii colorate, dar era o moda intre cele cu un statut social deosebit sa poarte stralucitoarea rochie alba.

La inceputul secolului 20, alb era culoarea aleasa de toate miresele. Rochiile urmau tendintele modei de atunci, si asa se intampla si astazi, cu 100 de ani mai tarziu. De fapt, e foarte rar ca o mireasa din Europa sau Statele Unite sa poarte alta culoare la nunta.